Category: Books

Home / Category: Books

O crima pe Via Appia de Steven Saylor

March 17, 2020 | Books | No Comments

În urma cu un an, am descoperit cartea “O crima pe Via Appia” de Steven Saylor.  Nici nu mai stiu ce anume m-a facut să o trec în lista mea de wishlist pentru că eu până în acel moment citisem doar cărți care aveau acțiunea plasată în Al Doilea Război Mondial sau în perioada imediat după acest conflict militar.

Este o carte care m-a prins greu în ghearele ei si am avut tendinta de a renunța la ea de multe ori , dar numai hotărârea de sine m-a facut să merg mai departe. O crima pe Via Appia este primul roman istoric pe care îl citesc și cred că nu este exact genul de roman care mi se potrivește. Cu toate acestea, o prietena mi-a stârnit curiozitatea legată de un alt roman istoric, dar va trece o bună perioadă de timp până mă voi apuca de el.

Recenzie O crima pe Via Appia

“O crima pe Via Appia” are în centrul acțiunii moartea lui Clodius pe drumul cel mai cunoscut cu același nume: Via Appia. Trupul acestuia este trimis acasă cu lectica unui senator. Cei care supraviețuiesc vor povesti despre lupta pe care o dusese cu Milo, incaierarea în urma căreia Clodius își pierde viața.

Gordianus este un detectiv al acelor vremuri, iar romanul este scris din punctul lui de vedere. Este un om de cuvânt care își va păstra integritatea într-o lume condusă de puterea banului, chiar dacă pe alocuri i-a fost greu să ia o decizie importanta. 

Acestuia i se mai spunea Descoperitorul. Este angajat de Pompei să afle tot cea ce se poate de moartea lui Clodius și ceea ce va descoperi va schimba cu totul concepția pe care ți-o formasei până atunci.

Prietenii nu sunt intotdeauna ceea ce spun si mai ales în acele vremuri ținând cont de dorința de putere care guverna Imperiul Roman.
Descrierea acelor vremuri m-a obosit de câteva ori, dar inserarea unor pasaje amuzante a facut povestea să capete un aer nou.

Spre finalul poveștii, a fost un moment care m-a sensibilizat. Rămân de fiecare dată uimită de puterea dragostei și cât de mult sunt dispuși unii oameni să îndure pentru sentimentele lor. Chiar dacă nu e ușor, merită să mergem pe firul sentimentelor, indiferent de obstacole, indiferent de cine face primul pas.De remarcat – în acele vremuri erau femei care își arătau intențiile înainte ca el să aibă curajul de a le etala .

By Ana

Femeia care mi-a furat viata de Marian Keyes

March 1, 2020 | Books | No Comments

In viața fiecăruia dintre noi sunt persoane care sunt importante pentru noi, dar ar fi sa le dam la o parte, ce anume îți aduce zâmbetul pe față? Eu votez pentru amintiri, pentru sentimentul de împlinire.   Indiferent unde mergem putem să luăm câte vrem cu noi, iar sufletul nostru nu se va simti … gol.

Fără acestea, poți să ai totul, să râzi la glumele din jurul tău, dar asta nu îti va umple sufletul decât pentru o scurtă perioadă de timp.
Chiar dacă nu ne place să recunoaștem, fiecare am avut momente când am trecut prin asa ceva. În acele momente încercăm să facem orice ne ține mintea ocupată. Mie îmi place să citesc. Să mă afund în lumea aceea pe care o descopăr la fiecare pagină .

Ultima carte citită a fost “Femeia care mi-a furat viata ” de Marian Keyes. Aveam această carte în așteptare de trei luni de zile. O cumpărasem pentru povestea pacientei care nu putea sa vorbească și singurii mușchi pe care îi putea controla erau cei ai pleoapele. Datorită unui neurolog care s-a documentat, pacienta reușește să comunice cu cei din jurul ei cu ajutorul clipitului. Între ea și neurolog se leagă o poveste pe care nici unul nu vrea să o recunoască (la început) și tocmai din acest motiv, el renunță la a mai fi doctorul ei. Viața de familie a fiecăruia se destramă. Chiar dacă ei aparțin unor lumi diferite, el își asumă riscul de a o căuta.

Perseverența lui este uimitoare. Ceea ce surprinde și mai mult este momentul cand Stella descoperă că vorbele de duh pe care i le spusese cu ajutorul clipitului lui Mannix, le-a adunat într-un caiet și apoi le-a publicat într-o carte, carte care fusese multiplicată de 50 de ori. Pentru ca nu știa ce să facă cu ele, începe să le împartă rudelor.  Dintr-o întâmplare tagicomică, această carte ajunge în mâinile soției vicepreședintelui USA. Imediat un agent de carte profită de această întâmplare și îi propune o ofertă. Viata ei capătă o altă turnură, dar avândul pe Mannix langa ea, reușește să ducă totul la final.
Punctul slab al cărții este intriga. Sentimentul care mă încerca, cititind această carte, era acela de banalitate, presărată cu descrieri amuzante.

În schimb, morala cărții este aceea că orgoliul nu este “sănătos”, că încrederea în partener este foarte importantă cât și faptul că o mână de ajutor vine de acolo de unde nu te aștepți, dar legatura va trebuie să o construiți singuri.

Nu este o carte excelentă, dar uneori tot ce avem nevoie este de o carte relaxantă, ca atunci cand vii de la munca și tot ce vrei este să adormi privind un film mai puțin bun.

By Ana

Batranul si marea

February 16, 2020 | Books | No Comments

Fiecare cititor are stilul lui. Unii se multumesc doar cu recomandarea de la alte persoane , alții vor sa citească acele câteva rânduri de pe spatele cărții unde, de obicei, sunt câteva recomandări de la oameni cu greutate in domeniul literar care au citit deja cartea respectivă.  Mai este o categorie de cititori, cei care cauta păreri, impresii de la oameni “normali ” ca si ei. Bine, imi poti spune ca tu te regăsești si in prima categorie si in a treia, dar în principiu cred ca ai prins ideea.

Pentru cei care se regăsesc în a treia categorie si vor sa citească o recenzie despre cartea “Batranul si marea”, vreau sa le spun ca ar fi bine sa revina asupra articolului meu dupa ce vor termina cartea pentru ca e posibil ca farmecul cărții sa dispară o dată cu aflarea unor amănunte.

Despre Ernest Hemingway am auzit prima data de la profesoară de limba engleza, dar cei drept până zilele trecute cu citisem nimic de acest autor. Prietenul meu mi-a recomandat-o după ce el a citit-o, dar nu mi-a oferit nici cel mai mic detaliu, ba mai mult, mi-a spus sa imi retin curiozitatea si sa nu ii citesc recenzia. (Sa ii spui asta unui berbec, inseamna ca vrei sa il pedepsești.)

Recenzie Batranul si marea

“Batranul si marea” este o carte cu care trebuie să ai răbdare, este o carte care nu are multe personaje si de aceea este posibil ca răbdarea dvs sa fie pusa la încercare.
Santiago este un pescar care simte ca ghinionul nu vrea sa ii dea pace, dar în ciuda acestui lucru el continuă să plece zi după zi la pescuit cu gandul ca intr-o zi va reuși să prinda un peste mare.

O perioadă el a pescuit alături de un puști, dar acum acesta pleacă la pescuit alături de alte persoane, dar asta nu înseamnă că ca l-a uitat pe prietenul tău. Da, exact: prietenul său pentru ca prietenia nu ține cont de vârstă, iar tânărul il ajuta cu tot ce îi stă în putință pe acest om.

Dupa 84 de zile în care norocul nu a vrut sa îi surâdă, iată că după ce bătrânul se aventureaza pe mare, prinde un peste atât de mare incat chiar și el ramane surprins de dimensiunea lui. Dacă la început credeam ca prinderea unui peste este cel mai greu lucru, aceasta carte mi-a aruncat în față crudul adevăr: cel mai greu lucru e sa il aduci la mal.

Adevarata lupta abia acum incepe, o lupta pe care o câștigă, dar pretul este imens si atunci inevitabil iti pui intrebarea: s-a meritat?
Pentru ca nu vreau sa spulber întregul mister mai spun decat atat: nu mi-a parut rau ca i-am acordat o sansa. 

Hemingway prin intermediul acestei carti m-a facut sa reflectez o clipă asupra  vietii cu greutatile ei, asupra importanței imense pe care o au persoanele pe care le acceptăm langa noi si mai ales asupra celor care raman langa noi chiar si cand nu avem prea mare lucru de oferit.

Alte recenzii de carte gasiti pe acest site.

By Ana

Coco Chanel de Edmonde Charles-Roux

October 7, 2019 | Books | No Comments

De la biblioteca judeteana, acum o luna, am plecat cu doua carti: Vanduta la 13 ani” de Patricia McCornik si “Coco Chanel” de Edmonde Charles-Roux. A doua carte am ales-o pentru ca mi-am dat seama ca nu stiu nimic despre aceasta femeie care a schimbat la un moment dat gandirea oamenilor despre haine si a revolutionat moda.

In urma cu ceva timp va povesteam cat de mult imi place sa ma plimb printre rafturile unei biblioteci si sa las inspiratia pe moment sa aleaga o carte. Fara a citi descrierea ei, fara vreo recenzie despre cartea respectiva si chiar fara a verifica ce nota are pe site-ul goodreads.  E un risc pe care uneori prefer sa mi-l asum, desi, intr-un articol citit recent, scria ca e bine ca verifici cand esti nehotarat pentru ca o mica cercetare inainte, te scuteste de regrete mai tarziu.

Recenzie carte Coco Chanel de Edmonde Charles-Roux

Coco Chanel a avut de suferit inca din primi ani de viata. S-a nascut intr-o familie de negustori, mama ei punand pe primul plan iubirea pentru sotul ei inainte de cea pentru copiii ei.

Aceasta carte nu reprezinta o simpla enumerare de evenimente si fapte din viata ei, este o carte unde descrierea ocupa primul loc, uneori exagerand cu explicatiile, este o creatie literara care iti pune rabdarea la incercare. Mi-a placut sa descopar ca pe vremea copilariei ei, nu aveai voie sa intri in mare si pe plaja nu se puteau juca decat bonele cu copiii. Nu aveai voie ca femeie sa mergi singura pe strada, sa intri in bar sau sa ti se vada glezna cand urci intr-un vehicul.

Viata si familia faimoasei creatoare de moda

De-a lungul vietii ea a incercat sa imprime oamenilor ideea ca tatal ei o striga Coco si  de aici i s-ar trage acest nume, dar nimic mai fals pentru ca adevarul este altul. De asemenea, ambitia ei de a-si face un nume au determinat-o sa isi renege familia, sa rupa orice legatura cu ei, ba chiar sa le cumpere tacerea fratilor. De surorile ei cu care fusese la manastire avea o relatie mai apropiata, dar soarta face ca ele sa paseasca in lumea umbrelor destul de repede. Matusa, care era de-o seama cu ea, i-a fost o foarte buna prietena, dar si ea moare la o varsta tanara. Pe nepotul ei il ia sub aripa ei, trimitindu-l la o scoala de prestigiu si timp de o vreme au existat persoane care spuneau ca acel copil ar fi al ei si nu nepot. Din familie, de la o alta matusa a invatat sa iubeasca palariile si inainte de a croi haine, ea a facut palarii si acestea erau foarte cautate de publicul cunoscator de moda.

Coco Chanel este o sursa de inspiratie pentru toata lumea in ceea ce priveste pasiunea ei in toate privintele, care se trage si din deceptiile suferite in dragoste. Mi-am pus intrebarea: daca ducele de Westminster, care a vegheat asupra ei toata viata intr-un fel sau altul, s-ar fi insurat cu ea, care ar fi fost destinul ei, pentru ca ar fi fost nevoita sa renunte la  tot ce reprezenta ea si atunci Coco Chanel mai era…. Coco Chanel ?

By Ana

Vanduta la 13 ani de Patricia McCornik – Recenzie

September 21, 2019 | Books | No Comments

Fiecare om are micile lui placeri nevinovate, placeri care pentru scurt timp de aduc un nou suflu. De mica mi-a placut sa petrecut timp in biblioteca, sa ma plimb printre randuri, sa ating cartile, sa le rasfoiesc, sa le asez la loc. Cei drept imi place si sa merg in librarii sa studiez cartile, sa simt mirosul de carte noua, dar de fiecare data vine o vanzatoare si imi intrerupe contemplarea.

Zilele trecute am avut ocazia sa ajung cu o prietena la Biblioteca Judeteana. Senzatia pe care o am atunci cand vad o carte pe care deja am citit-o este fara limite. De acolo am plecat cu doua carti, dar mare mirarea mi-a fost cand am aflat ca una din cele doua era achitizie proaspata. Cei drept, nu era nici un termen limita scris pe ea. Aceasta carte este “Vanduta la 13 ani” de Patricia McCornik , o carte cu un titlu sugestiv, pe care o recomand cu incredere adolescentelor si nu numai. Este o poveste inspirata din realitate, foarte usor de citit.

Recenzie carte Vanduta la 13 ani de Patricia McCornik

Lakshmi este o tanara de 13 ani care a avut ghinionul sa se nasca intr-o mica localitate de munte din Nepal unde fetitele erau considerate un blestem, iar baietii un dar, nu are foarte multe placeri in aceasta viata, prietena de langa casa ei pleaca sa lucreze in casa unor bogatasi ca servitoare, mama ei trebuie sa suporte regulile impuse de societate si astfel ca isi trateaza barbatul ca si cum totul i s-ar cuveni. Din cauza acestuia este este nevoita sa isi vanda cerceii si tot din cauza acestuia datoriile pe care le au cresc pe zi ce trece din cauza patimii pentru jocurile de noroc.

Aceasta tanara care era prima la invatatura in clasa, nu are foarte multe placeri. Isi alina fratele de fiecare data (chiar daca de multe ori nu reuseste sa faca asta decat printr-un gand bun). Are cateva cuiburi de castraveti si fiecare castravete are un nume, dar intr-o zi descopera ca nici unul nu mai este in cuib si imediat realizeaza ca tatal ei vitreg i-a cules ca sa ii vanda si caprita sa Tali. A invatat sa indure foamea cu ajutorul unor trucuri: isi inghite saliva si isi strange abdomenul cu o fasa si astfel timp de cateva ore uita de durerile care ii strabat micutul trup din cauza lipsei hranei.

Intr-o zi tatal vitreg vine acasa si ii spune ca e timpul ca micuta sa plece din casa lor, urmand adeveni o menajera in casa unor bogatani si astfel ca o vinde pe 800 de rupi unei femei. In naivitatea ei se gandeste ca astfel ea o va ajuta pe mama sa, aceasta din urma va avea mai putine guri de hranit, ba mai mul se gandeste ca isi va regasi prietena care plecase de ceva timp sa faca aceasta munca.

Parcursul fetei care urmeaza este unul trist si suntem spectatori la ceea ce inseamna lipsa de informatie, practic ea strabate mai multe orase, urmeaza o noua tranzactie si de acum inainte va continua drumul alaturi de un barbat. Va trece granita alaturi de acesta care se da drept sotul ei, ducand-o astfel in India, in casa lui Mumtaz numita si Casa Fericirii. Chiar si dupa sosirea in aceasta casa, fetei ii era totul neclar si se gandea cum va reusi sa faca treaba fiind acum imbracata intr-o rochie eleganta si o pereche de pantofi care o strang. La scurt timp afla adevaratul motiv pentru care se afla acolo si la primul ei contact cu un barbat aceasta se sperie, tipa si reuseste sa iasa din camera aceea.

Mumtaz ii reaminteste fara mila ca ii datoreaza o suma mare de bani si ca doar dupa achitarea acelei sume va fi libera. Micuta Lakshmi alege sa se infometeze spunadu-si ca ea este obijnuita cu aceasta inca de cand era acasa.

Dupa cateva zile este drogata fara voia ei si se trezeste in momentul in care un barbat este peste ea, dar ea nu are putere sa il impinga. Calvarul este unul greu de suportat, dar din acest punct pana la a fi una de “a lor” nu era cale lunga si asta datorita faptului ca doreste sa isi achite cat mai repede datoria si sa se reintoarca acasa, dar inca o data se increde in vorbe false.

Din cauza faptului ca s-a increzut in vorbe neadevarte, nu mai stie in cine ii vrea binele si cine nu. Salvarea vine de la oameni de care i se spunea sa se fereasca ca ii vor aduce si mai multe nenorociri.

Aceasta poveste este doar una din cele prezente / actuale din lumea nemiloasa in care traim. Dupa terminarea cartii si avand dorinta de a afla cat mai multe de aceasta autoare, am aflat ca aceasta carte a fost ecranizata in 2016 (cu doi ani inainte ca aceasta sa fie tradusa in romana), regia apartinandu-i lui Jeffrey D. Brown.

An aparitie: 2018

Titlu Original: Sold

Traducator: Ioana Filat

By Ana

Recenzie Eroare judiciara

August 27, 2019 | Books | No Comments

Eroare judiciara de Anne Holt
Editura Trei
Traducere de Marie – Jeanne Vasiloiu

Mersul la biblioteca se invata din copilarie. Parintii, educatoarea, invatatoarea, cu totii pun cate o caramida in crearea dorintei de a descoperi noi aventuri. Ce pot spune din propria experinta este faptul ca in momentul in care simteam ca cineva ma indruma catre lectura, imi placea sa merg in aceasta directie, dar fiind copil si vazandu-i pe altii ca nu citesc si nemaiavand asupra mea forta care imi starnea curiozitatea, renuntam, cei drept, destul de usor.

Acum, privind in urma mea, gandind cu mintea de adult, spun ca mi-ar fi placut sa fi citit mai mult la viata mea. Indiferent care este momentul in care ai descoperit placea de a citi, ma bucur ca tu, acum, te afli aici pentru a descoperi intamplarile din ultima mea carte citita: Eroare judiciara – Anne Holt.

Aceasta carte impresioneaza in primul rand prin taria de caracter de care da dovada scriitoarea. Autoarea Anne Holt este fost ministru de justitie din Norvegia si a preluat o stire despre un caz de eroare judiciara chiar a unui compatriot.

Johanne Vik si Inger Stubo sunt personajele principale in jurul carora se tese intreaga poveste. Johanne este o cercetatoare care se va implica sa descopere adevarul din spatele unui caz de crima asupra unui copil, caz in urma caruia Aksel Seier a fost inchis timp de 9 ani si pe urma eliberat fara nicio explicatie.

Inger Stubo este un politist care primeste recomandari despre tanara Johanne si ii cere ajutorul despre o serie de rapiri de copii, copii care sunt inapoiati parintilor doar ca fara viata. Felul in care viata le este luata le da mari batai medicilor de la medicina legala, luandu-le foarte mult timp ca sa descopere “arma”. Ambele cazuri la care lucreaza Johanne sunt in perfecta antiteza.

Romanul este greu de citit din cauza impactului emotional, dar, in acelasi timp pe tine cu sufletul la gura. Pentru cei care vor duce povestea la final, vreau sa le spun ca mi-ar placea sa existe un “club virtual” unde saptamanal / bilunar sa se discute despre carti pe care cu totii le-am citit. Aceasta idee mi-a venit citind aceasta carte si vazand ca desi numarul personajelor nu este exorbitand de mare, cu toate acestea am avut mici momente cand ma gandeam oare personajul acesta care este? Consider ca aceasta confuzie se datoreaza si faptului ca numele personajelor sunt mai greu de retinut, fiind prima data cand am de a face cu o carte care isi are radacinile in Norvegia.

Daca ti-am trezit curiozitatea, atunci o sa iti spun ca Anne Holt stie sa impleteasca cu maiestrie povestile, dar stie si sa le ofere un final lin.

Sursa poza Daily Herald

By Ana

Timpul liber – aceste cuvinte ne trezesc amintiri frumoase si in acelasi timp ne indeamna la visare. Ei bine, asta ar trebuie sa fie valabil pentru toata lumea, dar mi-a fost dat sa aud intr-o emisiune televizata de la un cuplu cu vechime, pusi sa petreaca ceva timp impreuna intr-o locatie de vis (departe de orice hi-tech) ca se plictisesc. Acest lucru m-a pus pe ganduri si am realizat ca de multe ori ne irosim timpul liber si nu stim sa profitam de ceea ce viata ne ofera.

Eu am diferite activitati pe care prefer sa le fac in timpul liber, fiecare din ele imi aduce o multumire care imi bucura sufletul. Una din ele este lectura. Am descoperit aceasta placere intr-o moment in care eram departe de tara si era una din legaturile mele cu tot ce reprezenta acasa. In timpul care a trecut de atunci si pana acum am citit foarte multe carti legate de Holocaust, am plans alaturi de multe personaje si am inteles ca problemele pe care noi azi le intampinam nu reprezinta nimic in comparatie cu tot ce au suferit acei oameni.

Pentru ca este prima data cand scriu ceva despre tinpul liber, am ales o carte care este despre Holocaust, dar este si o poveste de iubire. Cu totii stim ca fiecare om care ajungea acolo urma sa fie marcat pe viata cu un numar. Personajul principal al cartii mele a fost Lale, Tatuatorul de la Auschwitz, care a avut o poveste de iubire cu Gita.

Pentru a supravietui intr-un lagar de concetrare aveai in primul rand nevoie de noroc, ceea ce Lale a avut din plin. Fiind Tätowierer are anumite avantaje, este aproape intangibil, chiar si in fata lui Mengele. Alte avantaje de care se bucara: camera doar pentru el, ratii suplimentare de mancare si libertate de a se plimba in voie prin lagar cu conditia sa aiba la el o valiza care ii asigura imunitate. Pe parcursul cartii suntem partasi la bunatatea de care da dovada. Ajuta oameni pe care abia ii cunoaste sau nu ii cunoaste deloc. Adeseori era acuzat ca este “colaborationist”, dar actele sale erau facute doar pentru a supravietui acelor conditii, dar inca de la inceput i se spusese ca daca nu va accepta el pozitia de Tätowierer o va face altcineva.

Alt factor care a contribuit la spravietuirea lui acolo este iubirea pentru Gita. Ochii lor se intalnesc pentru cateva secunde infime in momentul in care acesta ia luat mana ca sa i-o tatueze. Tot ce va afla despre aceasta fata, pe parcursul celor trei petrecuti acolo, este prenumele si numarul pe care il poarta. Cei doi iti promit ca vor iesi vii de acolo, iar Gita abia atunci ii va spune cine era inainte sa ajunga acolo. Tatuatorul de la Auschwitz de Heather Morris este o dovada considerabila ca iubirea poate triumfa chiar si in cele mai vitrege conditii.

Cei doi reusesc sa plece din lagar, dar nu o fac impreuna. Reintalnirea lor este una demna de un scenariu de film si numai soarta / iubirea i-a reintalnit pe cei doi. Acest roman este impresionant prin forta celor doi, diferiti dar care se completau unul pe celalalt. Lale hotaraste sa preia noul nume de familie al surorii sale, iar cei doi, Lale si Gita, isi traiesc adevarata povestea de iubire fara greutatile lagarului. Rodul iubirii lor apare la o varsta inaintata cand nici unul nu mai avea sperante. Garry va scrie postfata cartii in care ne prezinta cat de mult a contribuit experienta celor 3 ani petrecuti la Auschwitz pentru parintii lui.

Pentru iubitorii de fim tin sa ii anunt ca romanul va fi dezvoltat intr-o seria dramatica de catre Synchronicity Films, care spera ca va fi pregatita sa apara in ianuarie 2020 pentru a se conecta cu cea de-a 75-a aniversare a eliberarii de la Auschwitz.

The Tattooist of Auschwitz
Editura Humanitas
Traducator Luana Schidu

By Ana